Analiză / De ce s-a încheiat atât de brusc a treia domnie a lui Fatih Terim la Galatasaray

Articol scris de: Flavius Dumitrescu
Share to Google Plus

Nu contează cât de perfect este un glob de cristal, uneori este suficient să aibe câteva crăpături pentru a se sparge într-un final. Iată că tensiunea mocnită dintre Terim și președintele Aysal a depăşit punctul critic şi nu mai este cale de întoarcere: Terim este nevoit să se despartă de Galatasaray.

Articol semnat de Eden Kurtasan

Să ne întoarcem un pic în timp, adică în luna mai. Galatasaray câștiga fără probleme al doilea titlu consecutiv din a treia domnie a lui Terim. Clubul se îndrepta fără emoții spre al treilea campionat dintr-o serie de poate şi mai multe. Performanța istorică a lui Lucescu din 2001 – sferturi de Champions League era egalată la indigo – oponent identic: Real Madrid, scoruri identice: 0-3 la Madrid, 3-2 la Istanbul.

Eternele rivale erau distruse moral după scandalul meciurilor trucate și excluderile rușinoase din cupele europene – încă 2 ani Fener,respectiv încă unul pentru Beșitaș.

S-a risipit visul generaţiei 2000

Așadar toate pânzele sus spre o nouă hegemonie a Galatei. Versurile inspirate de generația 2000: ”dört kere üst üste șampiyon olduk/Avrupa’nın kralı olduk” – adică ”patru ani la rând am ajuns campioni/am ajuns regii Europei” începeau să fie din nou realitate.

Terim, cel mai bun antrenor turc din istorie şi un motivator senzaţional era singurul care putea realiza acest lucru.
Ünal Aysal,un miliardar fără nici o tangență anterioară cu fotbalul, venit din lumea business+ului, spunea imediat după ce a fost ales: ”Nu mă pricep la fotbal, dar mă pricep să conduc și voi aduce oamenii potriviți la echipă”. Şi a început cu Terim.

Această combinație eterogenă a dus la performanțele actuale ale echipei. Dar succesul fulminant a crescut şi aşteptările. Lucruri care putea fi trecute cu vederea acoperite de succes au început acum să atârne greu.
Intriga a fost declanşată de sinistra federaţie. Dezastrul naţionalei din preliminarii i-a făcut să apeleze direct la Terim în condiţiile în care foşti selecţioneri cu turnee finale la activ precum Şenol Güneş sau Mustafa Denizli erau liberi. Terim a acceptat fără ezitare.

Ultimatumul patronului Aysal l-a demolat pe Terim

Numai că Aysal dorea un angajament ferm pe termen lung. A acceptat înţelegerea temporară cu federaţia – dar i-a impus lui Terim să se întoarcă la club după eventualul turneu final. Ba mai mult – fapt greu de digerat pentru el– i-a dat termen de 48 de ore. Terim era împins să aleagă. Orele s-au scurs, zarurile au fost aruncate.

Terim va rămâne, fără îndoială, pentru totdeauna în istorie, nu se discută. Doar că fotbalul gândit de el rămâne esenţial undeva în amurgul anilor 90. Nu a fost niciodată cel mai strălucit tactician, deși a progresat enorm de-a lungul anilor. Impăratul este unul dintre ultimii mohicani ai fotbalului sentimental.

Terim avea fizioterapeut american

În fotbalul modern creierul a devenit mai important decât inima. De-a lungul anilor noţiunile de manager, scouter, preparator fizic, fizioterapist, nutriționist sau statistican au intrat în vocabularul fotbalistic curent. Ataşamentul pentru valori, culori sau legătura afectivă cu tribunele s-a atrofiat tacit.

Terim însuși s-a adaptat pe cât a putut. Din 2008 colaborează cu Scott Piri, un fizioterapeut american. Emre Utkucan,un tânăr de 30 de ani în scaun cu rotile,a fost adus pe poziția de chief-scouter.Football Manager a luat locul mingiei de 35 bătută pe maidan cu bunele şi relele sale.

Că ne place sau nu – oameni ca Frank Arnesen sau Paco Ayesteran au realizat mai multe decât Dalglish sau Hagi în ultimii 10 ani.

A dat chix cu transferurile

Sigur că este admirabil faptul că Terim înnopta frecvent în cantonamentul de la Florya şi că a urmărit 80 de ore de DVD-uri înainte de a-l transfera pe Cris de la Lyon. Dar s-a văzut că lucrurile nu mai pot continua în această manieră. Eșecul transferului nu a fost al lui Terim personal,ci al metodelor sale.

Se spune că nici musca nu zboară în cantonamentul de la Florya fără aprobare de la Terim. Dar problema este dacă mai e loc de autoritarism în fotbalul modern? Foarte autoritar a fost și Alex Ferguson şi la fel este şi Mourinho. Diferenţa o face însă echipa din spatele lor. Terim s-a înconjurat de executanți fideli ai ordinelor sale: Hasan Șaș sau Umit Davala nu au adus nici o diferență pe margine în meciurile în care el a fost suspendat. Ferguson s-a bazat pe nume ca Steve McClaren sau Carlos Queiroz. Ucenicul Villas Boas nu doar că îi calcă pe urme lui Mou,ci se pregăteşte deja să îşi înfrunte maestrul. Deci răspunsul este: da pentru autoritate, nu pentru orgoliu.

Un secund ca Hagi, care ştie pe de rost jucătorii din primele trei ligi turce la orice oră, l-ar fi ajutat nu doar să evite transferurile mediocre pe plan intern,ci să exceleze. Dar orgoliul amândurora a făcut acest lucru imposibil. Terim se sufocă în fotbalului modern, iar Hagi a murit înainte să se nască. Cei doi ceva mai smeriţi ar fi avut o şansă împreună.

Sneijder şi Drogba, impuşi de conducere

Transferurile lui Sneijder și Drogba au fost ca o hârtie de turnesol. Terim a trebuit să primească ce i s-a dat, nu ceea ce a cerut.

Terim avea dreptate tactic – echipa avea nevoie de un fundaş stânga şi un mijlocaş central, nu de un playmaker şi un atacant. Dar deşi se înşela tactic, strategic Aysal avea dreptate – termenii de comparaţie pentru Galatasaray nu mai sunt Fenerbahce şi Beşitaş, ci Inter sau Chelsea.

Problema stadionului este un exemplu al efectului unei decizii strategice pe termen lung. Întârzierea construcţiei Turk Telekom Arena a costat-o pe Galatasaray 10 ani. Fenerbahce a avut un ascendent ani buni doar datorită unui stadion nou care a adus un alt profil de spectatori şi implicit bani.

Rijkaard, Low, Hiddink şi Del Bosque – eşecurile fotbalului turc la nivelde club

E adevărat că experimentul Rijkaard – Galatasaray a fost un eșec. Dar să nu uităm că numele eșecul este nereuşita de modernizare a fotbalului turcesc – iar vina o au ambele părţi. Joachim Low,Guus Hiddink sau Vicente del Bosque sunt alţi celebri “rataţi” ai fotbalului turcesc. Au plecat cu toţii din Turcia fără succes. Nu au reuşit să înţelegă că problema nu este de a face fix acelaşi lucru ca şi în Europa. O dată întorşi pe tărâmurile natale – au excelat fără probleme în continuare. Doar că şi-au ratat vocaţia misionară.

Terim este împaratul acestui fotbal. Nimeni nu ştie mai bine ca el cum să îl stăpânească. Are acces la resorturile emoţionale cele mai intime ale jucătorului turc. Cheie pe care Low, Hiddink sau Rijkaard nu o vor putea avea niciodată. Doar că nu ei sunt cei care au nevoie de acea cheie. Ei sunt deja de cealaltă parte a uşii.

În Champions League – adică acolo unde contează fotbalul cu adevărat – diagnosticul – 1-6 acasă cu Real Madrid – a fost clar.

Oricum problema nu era cine este mai bun. Problema este cine şi cum va reuşi să facă legătura dintre resursele fotbalului turc şi marea performanţă europeană. Întrebarea la care doar Derwall, Feldkamp şi Terim, cel de acum 15 ani au răspuns până acum – rămâne deschisă. Terim cel de acum s-a eschivat în faţa provocării forţate de Aysal. Dar chiar dacă a făcut greşeli, are un capital moral enorm în spate. Singura acoperire certă a preşedintelui sunt conturile bancare. Prin această decizie repezită şi brutală îşi asumă un risc enorm.

Despre: ,,,,,,,,
Alte articole pe aceeasi tema

URL scurt: http://ofsaid.ro/?p=57155

Adaugat de la Sep 25 2013. Adaugat in Altele, Campionate, Main. Poti urmari raspunsuri la acest articol prin RSS 2.0. Poti raspunde la acest articol

Newsletter

Abonare newsletter Ofsaid.ro

Cauta in arhiva

Cauta dupa data
Cauta dupa cateogrie
Cauta folosind Google

Opinii

Autentificare | Livescore | how to cure ringworm | Concediu |
Trimitem newsletter prin: Newsman App