Editorial / Marius Mitran: Asteptandu-l pe Oli
În fotbalul nostru, aşteptarea e o stare de spirit. Toată lumea aşteaptă câte ceva sau pe cineva. Steaua aşteaptă de 5 ani un titlu, Dinamo de 4, plus o viaţă de câine la uşa Ligii Campionilor, Craiova aşteaptă să cadă, Rapidul îl aşteaptă pe Copos să se împrumute, în timp ce jucătorii nu mai aşteaptă nimic, în general şi chiar în particular, toţi avem câte o aşteptare.
Cei mai mulţi se aşteaptă însă ca Răzvan Lucescu să-şi dea demisia şi naţionala să aibă o şansă măcar la Mondialele din 2014, când se vor împlini 16 ani de când aşteptăm să ne calificăm la un turneu final de CM.
Răzvan, nu şi nu. Asta ştim. Ce nu ştim şi de aceea nici nu prea înţelegem e de ce mai aşteaptă Mircea Sandu sau la ce se mai aşteaptă Naşu’ după cei mai răi ani din istoria naţionalei, aceştia cu juniorul la cârmă. Ştiu, s-a pomenit deja numele lui Olăroiu, Răzvan a fost chiar umilit public de Mircea Sandu, îndă totul s-a oprit aici.
Aşteptăm să nu batem Bosnia în iunie şi când totul se va fi prăbuşit, să vină, frate, Oli şi să dea drumu’ la joc! Asta e tot ce se mai poate salva, adică nimic. La fel e şi cu campionatul şi cu drepturile tv, pe care unii aşteaptă să le vândă, iar ceilalţi să nu, şi cu orice are legătură cu fenomenul. Suntem pe un butoi cu aşteptare, fraţilor! Şi e de aşteptat să bubuie din clipă-n clipă!
Pe dracu’! În realitate, nimeni nu mai crede-n nimic şi tot ce se mai aşteaptă (poftim! e un verb care merge oriunde!) e Învierea, al treilea război mondial, Apocalipsa (da’ aia cică vine abia la anul!), ca Vasluiul să ia titlul sau Mourinho să scoată Barcelona din Champions League! Naţionala e o amintire de când eram tineri, iar Olăroiu – o speranţă cu trecut verificat, prezent incert şi viitor ambiguu.
Chiar, Naşule, dacă Oli nu vine, mai mergem o tură cu juniorul? Că lui văd că a început să-i placă, iar nouă, să ne obişnuim!
Despre: asteptandu-l pe oli,editorial,Marius Mitran,razvan lucescuAlte articole pe aceeasi tema
URL scurt: http://ofsaid.ro/?p=5068

